ORTODOX.MANASTIRI,BISERICI,SFINTI,ATOS,

Aprilie 14, 2008

ATHOS

Filed under: Nonclasificat — netmunca @ 8:28 am

ATHOS


Biserica Manastirii Vatopedu
Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei. Parintele Arsenie Boca

Muntele Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avind capitala la Careia. Aici se afla douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele. In pagina Careia se poate gasi o scurta prezentare privind geografia, istoria si organizarea administrativa a Athosului. Pentru a vizita paginile manastirilor, click pe imaginile miniatura de mai jos.

Documentare si texte adaptate dupa cartea „Marturii romanesti la locurile sfinte” de Protosinghel Ioanichie Balan, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, 1986.

Careia
Constamonit
Dochiaru
Xenofont
Pantelemon
Xeropotamu
Simonpetra
Grigoriu
Dionisiu
Sf. Pavel
Marea Lavra
Caracalu
Filoteu
Iviru
Cutlumus
Stavronichita
Pantocrator
Vatopedu
Zografu
Esfigmenu
Hilandaru
Meteorele

In mijlocul Greciei, pe valea Tesaliei, nu departe de Muntii Pindului, linga oraselul Kalambaka, se afla un ansamblu urias de stinci golase ce se inalta spre cer, cunoscute in toata lumea sub numele de Meteore. Pe aceste stinci fara vegetatie, s-a infiripat viata monahala inca din secolul al IX-lea. Pe virfurile cele mai greu accesibile, calugari nevoitori au construit manastiri de o rara frumusete. In secolul al XV-lea numarul lor atingea 24. Acum mai sint vietuite doar sase manastiri, dintre care cinci de calugari si una de maici. Pentru a afla mai multe despre Manastirile Meteore, precum si pentru a vedea imagini deosebite, click pe poza alaturata. >

Ruine…

Multe dintre bisericile crestine ale primelor secole, desi unele constructii cu totul remarcabile, au fost distruse sau lasate in paragina, de catre popoare necrestine, care vremelnic sau pina in zilele noastre s-au stabilit pe acele locuri. Vom prezenta aici trei dintre aceste vestite biserici care acum se afla in ruina si anume:

grandioasa Biserica din Pergam, Biserica Fecioara Maria si Biserica Sfintul Ioan Evanghelistul de la Efes. In fata altarului fostei Biserici Sf. Ioan Evanghelistul se afla si mormintul acestui mare apostol si evanghelist. Pentru a le vedea,

Cum anume talcuiesc Sfintii Parinti Facerea?

Filed under: Nonclasificat — netmunca @ 6:33 am

In cele ce am scris despre Adam si Eva veti observa ca am citat din Sfinti Parinti care talcuiesc textul Facerii intr-un mod ce ar putea fi numit mai curand literal.” Ma insel oare presupunand ca preferati sa interpretati textul mai mult alegoric” atunci cand spuneti ca a crede in facerea nemijlocita a lui Adam de catre Dumnezeu este o conceptie foarte ingusta despre Sfanta Scriptura” ? Este un lucru extrem de important, si sunt cu adevarat uimit sa aflu ca evolutionistii ortodocsi” nu stiu defel cum anume talcuiesc Sfintii Parinti Cartea Facerii. Sunt sigur ca veti fi de acord cu mine ca nu ne este ingaduit sa talcuim Sfanta Scriptura dupa placul nostru, ci trebuie s-o talcuim asa cum ne invata Sfintii Parinti. Ma tem ca nu toti cei ce vorbesc de­spre Facere si evolutie dau atentie acestui principiu. Unii oameni sunt asa de preocupati sa combata fundamentalismul protestant, incat imping lucrurile la extrem in a respinge pe oricine doreste sa interpreteze textul sfant al Facerii literal”; dar, facand acest lucru, ei nu amintesc niciodata de Sfantul Vasile sau de alti talcuitori ai Cartii Facerii care afirma destul de limpede princi­piile ce trebuie urmate in talcuirea textului sfant. Ma tem ca multi dintre cei ce sustinem ca urmam traditia patristica suntem uneori neglijenti, cazand cu usurinta in acceptarea propriei intelepciuni” in locul invataturii Sfintilor Pa­rinti. Cred cu tarie ca intreaga perspectiva asupra lumii si filosof ia de viata a unui crestin ortodox poate fi gasita la Sfintii Parinti; daca vom asculta in­vatatura lor, in loc de a crede ca suntem destul de intelepti spre a-i invata pe altii din propria intelepciune”, nu ne vom rataci.

Iar acum va cer sa cercetati impreuna cu mine foarte importanta si funda­mentala problema: cum anume ne invata Sfintii Parinti sa talcuim Cartea Facerii ? Haideti sa dam deoparte prejudecatile noastre despre talcuirile li­terale” sau alegorice” si sa vedem ce ne invata Sfintii Parinti despre citirea textului Facerii.

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa incepem cu Sfantul Vasile insusi, care a scris asa de insufletitor despre cele Sase Zile ale Facerii. El scrie in Hexaimeron:

Cei care nu interpreteaza cuvintele Scripturii in sensul lor propriu spun ca apa de care vorbeste Scriptura nu e apa, ci altceva, de alta natura, si interpreteaza cuvintele planta si peste cum li se pare lor; la fel si face­rea taratoarelor si facerea fiarelor le interpreteaza rastalmacindu-le dupa propriile ganduri, intocmai talcuitorilor de vise ce talcuiesc in folosul lor vedeniile din timpul somnului. Eu, cand aud ca Scriptura zice iarba, inte­leg iarba; cand aud planta, peste, fiara, dobitoc, pe toate le inteleg asa cum sunt spuse. Nu ma rusinez de Evanghelie. […] Si pentru ca Moisi a trecut sub tacere aceste lucruri, care nu ne sunt folositoare, voi socoti eu oare peritru aceasta de mai putin pret cuvintele Duhului decat intelepciunea cea nebuna [a celor ce au scris despre lume], sau mai curand voi slavi pe Cel ce nu pune mintea noastra sa se indeletniceasca cu cele desarte, ci a randuit sa fie scrise in Scriptura toate cele ce duc la zidirea si desavar­sirea sufletelor noastre ? Mi se pare insa ca cei ce nu inteleg lucrul acesta, adica cei care folosesc interpretarea alegorica, au incercat sa dea Scriptu­rii o vrednicie inchipuita, punand pe seama ei propriile idei, schimband sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat. inseamna insa sa te faci mai intelept decat cuvintele Duhului cand, in chip de inter­pretare a Scripturii, introduci in Scriptura ideile tale. Deci sa fie inteleasa Scriptura asa cum a fost scrisa !”

E limpede ca Sfantul Vasile ne avertizeaza sa ne ferim a deslusi” lucru­rile din Facere care sunt greu de inteles pentru simtul comun; omul modern luminat” face cu usurinta acest lucru, chiar daca este crestin ortodox. De aceea, sa ne straduim sa intelegem Sfanta Scriptura asa cum o inteleg Parin­tii, iar nu dupa intelepciunea” noastra moderna. Si sa nu ne multumim cu parerea unui singur Sfant Parinte, ci sa cercetam si parerile altor Sfinti Parinti.

Una dintre talcuirile patristice clasice la Cartea Facerii este cea a Sfantu­lui Efrem Sirul. Parerile sale sunt cu atat mai insemnate pentru noi, cu cat el era un rasaritean” si cunostea bine limba ebraica. Eruditii moderni ne spun ca rasaritenii” sunt inclinati spre talcuirile alegorice” si ca, de asemenea, si Cartea Facerii trebuie inteleasa in acest chip. Dar sa vedem ce zice Sfantul Efrem in talcuirea sa la Facere:

Nimenea sa nu creada ca zidirea cea de Sase Zile este o alegorie; tot asa, nu este ingaduit a zice ca ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit in sase zile, a fost zidit intr-o singura clipa si, de asemenea, ca unele nume infatisate in acea istorisire fie nu inseamna nimic, fie inseamna altceva. Dimpotriva, trebuie sa stim ca intocmai cum cerul si pamantul care s-au zidit intru inceput sunt chiar cerul si pamantul, iar nu altceva ce s-ar intelege sub numele de cer si pamant, tot asa orice altceva se zice a fi fost zidit si tocmit cu randuiala dupa zidirea cerului si a pamantului nu sunt numiri goale, ci insasi fiinta firilor zidite corespunde puterii numelor acestora.” Desigur, acestea sunt inca principii generale; sa vedem acum cateva din­tre aplicatiile particulare ale acestor principii, apartinand Sfantului Efrem:

Desi atat lumina, cat si intunericul au fost zidite intr-o clipita, totusi atat ziua cat si noaptea Zilei intai au tinut cate douasprezece ceasuri fiecare.”

Iar dupa ce [lui Adam] i s-a scos coasta intr-o clipita de ochi, si tot intr-o clipita i-a luat locul carnea, cand osul cel gol a luat infatisarea deplina a unei femei si toata frumusetea ei – atunci Dumnezeu a adus-o si a infatisat-o lui Adam.”

Este limpede ca Sfantul Efrem citeste Cartea Facerii asa cum este scri­sa”; cand aude coasta lui Adam” intelege coasta lui Adam”, neintelegand acest lucru ca pe un mod alegoric de a spune cu totul altceva. Tot asa, este clar ca intelege Cele Sase Zile ale Facerii ca fiind chiar sase zile, fiecare de cate douazeci si patru de ore, pe care le imparte intr-o seara” si o dimi­neata” de cate douasprezece ore fiecare.

Am luat in mod deliberat simpla” talcuire la Facere a Sfantului Efrem Sirul inainte de a cita alte talcuiri mai mistice”, fiindca aceasta intelegere simpla” di Facerii este cea mai greu de acceptat pentru mintea moderna lu­minata”. Banuiesc ca cei mai multi crestini ortodocsi nefamiliarizati cu Sfin­tii Parinti vor zice indata: E cam prea simplu ! Astazi se stie mult mai mult. Dati-ne niste Parinti mai sofisticati.” Din pacate pentru intelepciunea” noastra moderna, nu exista Parinti mai sofisticati”, caci pana si Parintii cei mai mistici” inteleg textul Facerii tot asa de simplu” ca si Sfantul Efrem ! Cei ce doresc ceva mai sofisticat” la Sfintii Parinti se afla sub influenta ide­lor apusene moderne care sunt cu totul straine Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe. Dar trebuie sa va arat acest lucru prin citate din mai multi Sfinti Parinti.

Sa cercetam acum indeosebi problema lungimii” celor Sase Zile ale Fa­cerii. Cred ca si aceasta este inca o problema de importanta secundara intre cele ridicate de teoria evolutiei, dar nu strica sa stim ce anume gandeau Sfin­tii Parinti despre ea, cu-atat mai mult cu cat de-aici incepem sa intrezarim marea deosebire dintre ideea apuseana moderna si ideea patristica despre fa­cerea lumii. Indiferent cum le intelegem, aceste Zile” sunt cu totul mai pre­sus de intelegerea noastra, care cunoastem doar zilele” stricacioase ale lumii noastre cazute; cum oare ne-am putea macar inchipui acele Zile cand puterea ziditoare a lui Dumnezeu era in plina lucrare?

Nici Sfintii Parinti nu par a vorbi prea mult despre ele, fara indoiala fiind­ca pentru ei nu constituiau o problema. Ele constituie o problema pentru oa­menii moderni, mai ales fiindca incearca sa inteleaga zidirea lui Dumnezeu prin mijlocirea legilor firii din lumea noastra cazuta. Pare-se ca Parintii so­coteau ca acele Zile, ca durata, nu se deosebeau de zilele pe care le cunoastem, iar unii dintre ei specifica, intr-adevar, ca ele erau de douazeci si patru de ore lungime, cum face Sfantul Efrem. Exista totusi un lucru extrem de important pentru noi referitor la aceste Zile, pe care e bine sa-l intelegem, iar aceasta pri­veste ceea ce ati scris despre faptul ca Dumnezeu a creat sau nu dintr-o data.”

Dumneavoastra scrieti: intrucat Dumnezeu a creat timpul, a crea ceva dintr-o data ar fi un act potrivnic propriei hotarari si vointe… Cand vorbim de facerea stelelor, plantelor, animalelor si omului, nu vorbim de minuni -nu vorbim de interventiile neobisnuite ale lui Dumnezeu in creatie, ci despre desfasurarea fireasca a creatiei.” Ma intreb de nu cumva ati pus aici vreo intelepciune moderna” in locul invataturii Sfintilor Parinti. Ce altceva este inceputul tuturor lucrurilor decat o minune ? V-am aratat deja ca Sfantul Grigorie al Nyssei, Sfantul Chirii al Ierusalimului, Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Damaschin (si de fapt toti Parintii) invata ca intaiul om, Adam, a aparut intr-un mod diferit de nasterea fireasca a tuturor celorlalti oameni; tot asa, potrivit textului sfant al Facerii, primele vietuitoare au aparut intr-un mod diferit de toti urmasii lor: ele nu au aparut prin nastere fireasca, ci prin cuvantul lui Dumnezeu. Teoria moderna a evolutiei neaga acest lucru, fiindca teoria evolutiei a fost nascocita de necredinciosi ce doreau sa tagaduiasca lucrarea lui Dumnezeu in creatie si sa explice creatia doar prin mijloace naturale”. Oare nu vedeti ce fel de filosofie este in spatele teoriei evolutiei ?

Ce anume spun Sfintii Parinti despre acest lucru ? L-am citat deja pe Sfantul Efrem Sirul, a carui intreaga talcuire la Facere descrie cum toate lucrarile ziditoare ale lui Dumnezeu se savarsesc intr-o clipita, chiar daca toate Zilele” facerii dureaza douazeci si patru de ore fiecare. Sa vedem acum ce anume spune Sfantul Vasile cel Mare despre lucrarile ziditoare ale lui Dumnezeu in cele Sase Zile. Vorbind despre Ziua a Treia a Facerii, Sfantul Vasile spune:

La aqest cuvant, toate padurile s-au indesit, toti arborii s-au ridicat iute in sus… Toate crangurile s-au acoperit indata de tufani desi, si asa-numitii arbusti ce slujesc la facerea ghirlandelor… care nu erau mai inainte pe pamant, toti intr-o clipita de vreme au aparut.” Tot el spune:

Sa rasara pamantul. Aceasta mica porunca s-a prefacut indata intr-o puternica lege a naturii si intr-o ratiune maiastra. Porunca aceasta a savar­sit miile si miile de insusiri ale plantelor si ale arborilor mai iute decat un gand de-al nostru.” In Ziua a Cincea iarasi:

A venit porunca, si indata raurile au inceput sa lucreze: lacurile au ajuns roditoare, dand nastere la vietuitoare, fiecare dupa felul lor propriu si dupa firea apelor.”

La fel, Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea sa la Facere, invata:

Astazi deci [Dumnezeu] vine la ape si ne arata ca, prin cuvantul Lui si prin porunca Lui, apele au dat din ele vietati insufletite. Spune-mi care cuvant ar putea infatisa minunea ? Care limba va fi indestulatoare pentru a lauda pe Creator ? A spus numai atat: Sa rasara pamantul, si indata 1-a trezit spre nastere. […] Dupa cum pamantului i-a spus numai atat: Sa ra­sara, si pamantul a dat fel de fel de flori, de ierburi si de seminte, si nu­mai cu cuvantul au fost aduse toate la fiinta, tot asa si acum a spus: Sa scoata apele…, si dintr-o data au fost create atatea feluri de taratoare, atat de deosebite pasari, ca nici nu este cu putinta a le insira cu cuvantul.”

Repet din nou: cred ca stiinta moderna, in cele mai multe cazuri, stie mai multe decat Sfantul Vasile, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Efrem si alti Parinti despre insusirile pestilor si despre alte fapte stiintifice speciale de ace­lasi fel; nimeni nu tagaduieste acest lucru. Dar cine stie mai mult despre felul cum lucreaza Dumnezeu, stiinta moderna, care nu e nici macar sigura ca Dumnezeu exista si, in orice caz, incearca sa explice totul fara El; ori acesti Parinti purtatori de Dumnezeu ? Cred ca, atunci cand spuneti ca Dumnezeu nu creeaza instantaneu, infatisati invatatura intelepciunii” moderne, nu inva­tatura Sfintilor Parinti.

Desigur, intr-un anumit sens este adevarat: creatia lui Dumnezeu nu e lu­crarea unei clipe; dar si aici Parintii sunt foarte exacti in invatatura lor. L-am citat pe Sfantul Efrem care zice: Tot asa, nu este ingaduit a zice ca ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit in sase zile, a fost zidit intr-o sin­gura clipa”. Avand in minte aceasta, sa privim pasajul pe care l-ati citat din Sfantul Grigorie al Nyssei: Omul a fost facut ultimul dupa plante si animale, fiindca natura urmeaza o cale ce duce treptat catre desavarsire.” Este ca si cum, in chip treptat, natura isi face urcarea in insusirile vietii de la cele mai de jos la cele desavarsite.” Citand aceste pasaje, ati incercat sa le intelegeti in -sensul doctrinei moderne a evolutiei. Dar, cu siguranta, nu se cade sa citim in aceste texte vechi concluziile filosofiei moderne ! Cu siguranta ca Sfantul Grigorie al Nyssei nu invata aici nimic altceva decat ceea ce au invatat multi alti Parinti, intemeindu-se pe o intelegere foarte literala” a Facerii.

Astfel, Sfantul Grigorie Teologul, atunci cand, asemeni Sfantului Efrem, afirma ca creatia nu este instantanee”, invata ca:

Zilelor [facerii] li se adauga o anume intaietate, doime, treime, si tot asa, pana la a saptea zi de odihna de la lucru, impartindu-se prin aceste zile toata zidirea, tocmita cu randuiala de legi negraite, dar nu alcatuita intr-o clipa, de catre Cuvantul cel Atotputernic, pentru Care a gandi ori a grai insemna totodata a savarsi fapta. Faptul ca omul s-a ivit ultimul in lume, cinstit cu lucrarea mainii si cu chipul lui Dumnezeu, nu este catusi de putin neasteptat; caci pentru el, ca pentru un imparat, trebuia pregatit salasul imparatesc, si numai atunci avea sa fie adus in el imparatul, insotit de toate fapturile.” Iar Sfantul Ioan Gura de Aur invata:

Nu putea oare dreapta Lui cea atotputernica si nesfarsita Lui intelep­ciune sa aduca la fiintare pe toate si intr-o singura zi ? Dar ce spun eu o singura zi ? Putea sa le aduca intr-o clipita ! Dar pentru ca Dumnezeu n-a adus la fiintare pentru trebuinta Lui nimic din cele ce sunt – caci El n-are nevoie de nimic, fiind desavarsit, ci a facut totul din pricina iubirii Sale de oameni si a bunatatii Lui – pentru aceea le creeaza treptat, iar prin gura fericitului proroc ne invata lamurit despre cele ce s-au facut, pentru ca, stiindu-le bine, sa nu cadem in gresalele celor ce judeca manati de ganduri omenesti. […] Dar pentru ce, daca omul este mai de pret decat toate, a fost facut pe urma ? Pentru o pricina foarte dreapta. Dupa cum atunci cand are sa vina un imparat intr-un oras este nevoie sa mearga inainte insotitorii si toti ceilalti, ca sa pregateasca palatul imparatesc, si asa intra imparatul in palat, in acelasi chip si acum. Vrand Dumnezeu sa-l puna pe om peste toate cele de pe pamant ca imparat si stapanitor, i-a zidit mai intai aceasta locuinta frumoasa, lumea; si numai dupa ce a fost gata totul l-a adus pe om ca sa o stapaneasca.”

Deci invatatura patristica spune limpede ca Dumnezeu, desi ar fi putut crea totul dintr-o data, a ales sa creeze in trepte de o tot mai mare desavar­sire, fiecare treapta fiind lucrarea unei clipe sau a unei foarte scurte perioade de timp, culminand cu facerea omului, imparatul zidirii; iar intreaga lucrare este incheiata nu intr-o clipita, nici intr-o perioada de o lungime nedefinita, ci oarecum la mijlocul acestor extreme, exact in sase zile.

Sfantul Efrem si Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirile lor la Facere, privesc foarte clar zidirea lui Dumnezeu ca fiind lucrarea a sase zile litera­le”, Dumnezeu creand in fiecare din ele in mod imediat” si intr-o clipita”. Iar Sfantul Vasile cel Mare, contrar convingerii larg raspandite a evolutio-nistilor crestini”, socotea zidirile lui Dumnezeu ca imediate” si dintr-o data”, si privea cele Sase Zile ca avand exact durata de douazeci si patru de ore; caci iata ce zice in privinta Zilei intai:

Si s-a facut seara, si s-a facut dimineata, adica durata unei zile si a unei nopti. […] Si s-a facut seara, si s-a facut dimineata, zi una. […] A spus una pentru ca voia sa determine masura zilei si a noptii, unind timpul zilei si al noptii, ca sa plineasca durata celor douazeci si patru de ore ale unei zile care cuprinde negresit si ziua si noaptea.”

Dar pana si Sfantul Grigbrie Teologul, unul dintre Parintii cei mai contemplativi”, credea exact acelasi lucru, caci zice:

La fel cum intaia zidire incepe cu Duminica (iar aceasta se vadeste din faptul ca a saptea zi dupa ea este Sambata, fiindca este ziua odihnei dupa lucrare), tot asa cea de-a doua zidire incepe din nou cu aceeasi zi [adica ziua invierii].”

Si tot Teologul zice, dandu-ne conceptia patristica despre felul lumii in care a fost asezat Adam:

Cuvantul…, luand o parte din nou-ziditul pamant, cu nemuritoarele Sale maini a plasmuit chipul meu.”

Cum am spus, nu privesc aceasta problema ca pe una de prima insemna­tate in discutarea problemei evolutiei; totusi ea este destul de semnificativa in ce priveste influenta pe care filosofia moderna a avut-o asupra evolutio-nistilor crestini”, care isi dau atata osteneala sa reinterpreteze cele Sase Zile, ca nu cumva sa para prosti in fata inteleptilor” lumii acesteia care au dove­dit stiintific” ca, indiferent cum ar fi fost acea creatie”, ea a avut loc de-a lungul a nenumarate milioane de ani. Lucrul cel mai important, motivul pen­tru care evolutionistilor crestini” le este asa de greu sa creada in cele Sase Zile ale Facerii, care nu puneau nici o problema Sfintilor Parinti, este acela ca ei nu inteleg ce anume s-a intamplat in acele Sase Zile: ei cred ca au avut loc indelungate procese naturale de dezvoltare, potrivit legilor lumii strica-cioase de astazi; dar, in realitate, potrivit Sfintilor Parinti, firea lumii intai-zidite era mult deosebita de lumea noastra, cum voi arata mai jos.

Sa privim acum mai indeaproape la o alta talcuire patristica fundamentala la Cartea Facerii, cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Veti observa ca nu citez Parinti obscuri sau indoielnici, ci doar pe adevaratii stalpi ai Ortodoxiei, in care intreaga noastra invatatura ortodoxa este cel mai limpede si dumneze­ieste infatisata. Din nou, nici la el nu gasim nici un fel de alegorie”, ci doar stricta interpretare a textului asa cum e scris. La fel cu ceilalti Parinti, el ne spune ca Adam a fost plasmuit literalmente din tarana, iar Eva literalmente din coasta lui Adam. El scrie:

Iar daca dusmanii adevarului staruie, sustinand ca e cu neputinta sa fie adus ceva la existenta din ceea ce nu exista, sa le graim asa: din ce a fost facut cel dintai om ? Din pamant sau din altceva ? Negresit ca ne vor raspunde si vor fi de acord cu noi ca din pamant. Sa ne spuna acum noua: cum s-a facut din pamant carnea ? Ca din pamant se face lutul, caramida, oalele, vasele! Cum dar s-a facut din pamant carnea ? Cum s-au facut oasele, nervii, arterele, muschii, pielea, unghiile, parul ? Cum s-au facut dintr-o singura materie atatea organe asa de deosebite in ce priveste cali­tatea lor ? La aceste intrebari n-au sa poata deschide gura niciodata !” Tot Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:

Scriptura spune ca Dumnezeu a luat o coasta. Cum a facut din aceasta singura coasta o fiinta intreaga ? Dar pentru ce spun eu cum a facut o fiin­ta intreaga din aceasta singura coasta ? Spune-mi cum a fost luata coasta ? Cum n-a simtit Adam cand i s-a luat ? La intrebarile acestea nu poti ras­punde. Raspunsul il stie numai Cel ce a facut creatura. […] [Dumnezeu] nu a facut alta plasmuire, ci, luand o mica parte din plasmuirea gata facu­ta, a facut cu ea o fiinta desavarsita. Cat de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Mester ! Din partea aceea foarte mica a facut atatea madulare, a creat atatea simturi si a facut o fiinta intreaga, deplina si desavarsita.” Daca doriti, pot cita multe alte pasaje din aceeasi lucrare, care arata ca Sfantul Ioan Gura de Aur – nu e el oare cel mai de frunte talcuitor ortodox al Sfintei Scripturi ? – interpreteaza pretutindeni textul Facerii asa cum este scris, crezand ca nimic altceva decat un sarpe adevarat (prin care a vorbit diavolul) i-a ispitit pe stramosi in Rai, ca Dumnezeu a adus cu adevarat toate animalele inaintea lui Adam ca sa le dea nume, iar numele date atunci animalelor dainuiesc pana astazi”. (Dar dupa doctrina evolutiei multe animale disparusera in vremea lui Adam – trebuie deci sa credem ca Adam nu a numit toate fiarele (Fac. 2, 19), ci doar ceea ce a mai ramas din ele ?) Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre raurile Raiului, spune:

Dar poate ca cei care vor sa vorbeasca dupa a lor intelepciune nu in­gaduie iarasi ca aceste rauri sa fie rauri, nici apele sa fie ape, ci cauta sa convinga pe cei ce vor sa-si dea lor spre ascultare auzul, ca sa-si inchi­puie cu totul altceva. Noi insa, rogu-va, sa nu dam ascultare acestora, ci sa ne astupam urechile la glasul lor, sa dam crezare cuvintelor dumneze­iestii Scripturi, urmand spusele ei; sa ne straduim sa punem in sufletele noastre invataturile cele sanatoase.”

Este oare nevoie sa citez mai mult din acest dumnezeiesc Parinte ? Ase­menea Sfantului Vasile sau Sfantului Efrem, el ne avertizeaza:

A nu crede in cele scrise in dumnezeiasca Scriptura, ci a introduce altele din mintea ta – acest lucru socot ca aduce mare primejdie pe capul celor ce indraznesc sa faca aceasta.”

Inainte de a continua, voi raspunde pe scurt la o obiectie pe care-am auzit-o de la aparatorii evolutiei: ei spun ca, daca cineva citeste toata Scriptura asa cum e scrisa”, devine ridicol. Ei spun ca, daca ar trebui sa credem ca Adam a fost facut intr-adevar din tarana, iar Eva din coasta lui Adam, atunci nu trebuie oare sa credem si ca Dumnezeu are maini”, ca umbla” prin Rai si alte absur­ditati de acest fel ? Dar oricine a citit macar o singura talcuire a Sfintilor Pa­rinti la Cartea Facerii nu poate face o astfel de obiectie. Toti Sfintii Parinti disting intre ceea ce se spune despre zidirea lumii, ce trebuie luat asa cum e scris” (de nu cumva e vorba de o metafora evidenta sau alta figura de stil, pre­cum soarele si-a cunoscut apusul sau din Psalmi; dar acesta e un lucru care nu trebuie explicat decat, poate, copiilor), si ceea ce se spune despre Dumnezeu care trebuie inteles, cum spune mereu Sfantul Ioan Gura de Aur, cu dum­nezeiasca cuviinta”. De pilda, Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:

Iar cand auzi, iubite, ca a sadit Dumnezeu Rai in Eden catre Rasarit, intelege cu dumnezeiasca cuviinta cuvantul a sadit, intelege ca a po­runcit. Crede cele ce spune mai departe Scriptura, crede ca Raiul a fost facut in locul in care a spus Scriptura.”

Sfantul Ioan Damaschin, in lucrarea sa Despre erezii, descrie explicit interpretarea alegorica a Raiului ca parte a unei erezii, cea a origenistilor:

Acestia explica Raiul, cerul si toate celelalte in sens alegoric.” Atunci ce sa intelegem despre acei Sfinti Parinti cu profunda viata duhov­niceasca ce talcuiesc Cartea Facerii si alte Sfinte Scripturi in inteles duhov­nicesc sau tainic ? Daca noi insine nu ne-am indepartat prea mult de intele­gerea patristica a Scripturii, atunci nu vom intampina nici un fel de greu­tate. Acelasi text al Sfintei Scripturi este adevarat asa cum e scris”, dar are si o talcuire duhovniceasca. Iata ce a zis marele Parinte al pustiei, Sfantul Macarie cel Mare, un Sfant vazator cu duhul ce a inviat si morti:

Raiul s-a inchis, iar Heruvimului celui cu sabia de foc i s-a dat porunca sa opreasca intrarea omului in el; acest fapt, care atunci s-a intamplat in chip vazut, se intampla si acum in fiecare suflet in chip nevazut.”

Modernii nostri eruditi patrologi” ce se apropie de Sfintii Parinti nu ca de niste izvoare vii ale predaniei, ci ca de niste surse academice” moarte, inteleg intotdeauna gresit acest lucru foarte insemnat. Orice crestin ortodox ce traieste in predania Sfintilor Parinti stie ca atunci cand un Sfant Parinte talcuieste un loc din Sfanta Scriptura duhovniceste sau alegoric, nu tagadu­ieste prin aceasta intelesul sau literal, despre care presupune ca cititorul stie destul spre a-l accepta. Voi dau un exemplu limpede de acest tip.

Dumnezeiescul Grigorie Teologul, in Cuvantul la Aratarea Domnului, scrie despre Pomul Cunostintei:

Pomul acela, pe cat imi pare, era contemplatia, la care numai cei ce au ajuns la deplinatatea deprinderii pot patrunde fara primejdie.”

Avem aici o talcuire duhovniceasca adanca, si nu cunosc nici un alt pasaj din scrierile acestui Parinte unde sa spuna explicit ca pomul era si un pom in sens literal, asa cum e scris”. Oare intrebarea daca el a alegorizat” cu totul istorisirea despre Adam si despre Rai ramane o chestiune deschisa”, cum ar zice eruditii nostri universitari ?

Desigur, stim din alte scrieri ale Sfantului Grigorie ca el nu alegoriza pe Adam si Raiul. Dar, lucru si mai important, avem marturia directa a altui mare Parinte privitor la insasi problema talcuirii date de Sfantul Grigorie Po­mului Cunostintei.

Dar, inainte de a prezenta aceasta marturie, trebuie sa fiu sigur ca sunteti de acord cu mine asupra unui principiu fundamental de interpretare a scri­erilor Sfintilor Parinti. Atunci cand infatiseaza invatatura Bisericii, Sfintii Parinti (daca sunt Sfinti Parinti autentici, nu doar scriitori bisericesti cu autoritate nesigura) nu se contrazic unii pe altii, chiar daca, pentru slaba noastra intelegere, exista aparent unele contradictii intre ei. Numai rationa­lismul academic ridica pe un Parinte impotriva altuia, consemneaza influ­enta” unuia asupra altuia, ii imparte in scoli” si grupari” si descopera contradictii” intre ei. Toate acestea sunt straine modului de intelegere a Sfintilor Parinti de catre crestinul ortodox. Pentru noi, invatatura Sfintilor Parinti este un intreg, si intrucat e vadit ca intregul invataturii ortodoxe nu se cuprinde intr-un singur Parinte (caci toti Parintii sunt oameni, si deci au si li­mite), gasim unele parti din ea la un Parinte si alte parti la alt Parinte, iar un Parinte desluseste ceea ce este neclar la un alt Parinte; si nici macar nu este de prima importanta pentru noi cine anume a spus un lucru, atata vreme cat este ceva ortodox si in armonie cu intreaga invatatura patristica. Sunt sigur ca sunteti de acord cu mine asupra principiului enuntat si nu veti fi surprins daca voi infatisa acum talcuirea cuvintelor Sfantului Grigorie Teologul facu­ta de un mare Sfant Parinte ce a trait la o mie de ani dupa el: Sfantul Grigo­rie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Impotriva Sfantului Grigorie Palama si a altor Parinti isihasti, ce invatau adevarata invatatura ortodoxa despre lumina nezidita de pe Muntele Tabo-rului, s-a ridicat rationalistul apusean Varlaam. Profitand de faptul ca Sfantul Maxim Marturisitorul a numit undeva aceasta Lumina a Schimbarii la Fata un simbol al teologiei”, Varlaam invata ca Lumina nu este o manifestare a Dum-nezeirii, ci doar ceva trupesc; nu literal” o Lumina Dumnezeiasca, ci doar un simbol” al ei. Aceasta l-a facut pe Sfantul Grigorie Palama sa alcatuiasca un raspuns care lumineaza pentru noi legatura dintre talcuirea simbolica” si cea literala” a Sfintei Scripturi, indeosebi in ce priveste pasajul de la Sfantul Gri­gorie Teologul citat mai sus. El scrie ca Varlaam si ceilalti:

Nu observa ca inteleptul in cele dumnezeiesti Maxim a numit lumina de la Schimbarea la Fata a Domnului simbol al teologiei” in sensul ca ni se impartaseste pe masura noastra, dar ca ea ne indreapta spre ceva si mai inalt. Cum toate cele ce subzista si se produc se numesc in teologia analo­gica si anagogica indeobste simboale, Sfantul Maxim a putut numi si el aici acea lumina simbol…, precum si Grigorie supranumit Teologul a nu­mit contemplatie pomul cunostintei binelui si raului. Sfantul Maxim a declarat acea lumina simbol al dumnezeirii pentru contemplarea lui care privea la cele mai inalte. Dar pentru aceasta ea n-a fost pentru el plas­muire si simbol inconsistent. Caci si pe Moisi si pe Ilie ii declara dumne­zeiescul Maxim simboale, pe unul al judecatii si pe celalalt al proniei. A facut aceasta oare pentru ca nu erau ei prezenti cu adevarat, ci au fost plasmuiti si ei in chip simbolic? Dar Petru? Oare nu e el simbolul credintei pentru cel ce vrea sa-l contemple, urcandu-l la un inteles mai inalt ? Sau nu e Iacov simbol al nadejdii si Ioan al iubirii ?” Am putea inmulti citatele care arata ce invatau cu adevarat Sfintii Parinti despre talcuirea Sfintei Scripturi, indeosebi despre Cartea Facerii; dar am infatisat suficient spre a arata ca autentica invatatura patristica pe aceasta . tema prezinta grave dificultati pentru cel ce ar dori sa talcuiasca Cartea Fa­cerii potrivit ideilor si intelepciunii” moderne, si intr-adevar talcuirea pa­tristica face cu neputinta armonizarea Facerii cu teoria evolutiei, care cere o interpretare total alegorica” a textului in multe locuri unde talcuirea patris­tica nu ingaduie acest lucru. Doctrina ca Adam a fost facut nu din tarana, ci prin dezvoltarea dintr-o alta creatura, este o invatatura noua, cu totul straina crestinismului ortodox.

In acest punct, evolutionistul ortodox” ar putea incerca sa-si salveze po­zitia (de a crede atat in teoria moderna a evolutiei, cat si in invatatura Sfin­tilor Parinti) intr-unui din modurile urmatoare:

a. Ar putea zice ca in prezent cunoastem mai mult decat Sfintii Parinti despre natura, si deci putem interpreta cu adevarat mai bine decat ei Cartea Facerii. insa chiar si evolutionistul ortodox” stie ca Facerea nu e un tratat stiintific, ci o scriere cosmogonica si teologica dumnezeieste insuflata. Tal­cuirea Scripturii dumnezeieste insuflate este, desigur, lucrarea teologilor purtatori de Dumnezeu, nu a naturalistilor, care, de obicei, nu cunosc nici macar principiile de temelie ale unei astfel de talcuiri. Este adevarat ca in Cartea Facerii se infatiseaza multe fapte” despre natura. Dar trebuie avut grija, fiindca acele fapte nu sunt fapte de tipul celor pe care le putem observa acum, ci un cu totul alt fel de fapte: facerea cerului si a pamantului, a tuturor animalelor si plantelor, a intaiului om. Am aratat deja ca Sfintii Parinti in­vata destul de limpede ca, de pilda, facerea intaiului om, Adam, este cu totul diferita de nasterea oamenilor de azi; stiinta o poate observa numai pe cea din urma, dar despre facerea lui Adam ea ofera doar speculatii filosofice, nu cunoastere stiintifica. Potrivit Sfintilor Parinti, putem si noi sa cunoastem cate ceva despre lumea intai-zidita, dar cunoasterea aceasta nu e accesibila stiintei naturale, Voi discuta aceasta chestiune mai jos.

b. Sau, iarasi, evolutionistul ortodox”, spre a pastra nestirbita talcuirea patristica macar a catorva dintre faptele descrise in Facere, poate incepe sa faca modificari arbitrare ale teoriei evolutiei insesi, spre a o face sa se po­triveasca” cu textul Facerii. Astfel, evolutionistul ortodox” poate hotari ca facerea intaiului om e o creatie speciala” ce nu se inscrie in structura gene­rala a restului creatiei, putand astfel sa creada istorisirea scripturala despre facerea lui Adam mai mult sau mai putin asa cum e scrisa”, continuand sa creada in restul celor sase zile ale facerii dupa stiinta evolutionista”; iar un alt evolutionist ortodox” ar putea accepta chiar evolutia omului din creatu­rile inferioare, specificand totusi ca Adam, intaiul om care a evoluat”, a aparut doar in vremurile recente (dupa scala temporala evolutionista de mili­oane de ani), pastrand astfel cel putin realitatea istorica a lui Adam si a ce­lorlalti Patriarhi, ca si parerea patristica generala ca Adam a fost facut cam in urma cu 7 500 de ani. Sunt sigur ca veti fi de acord cu mine ca asemenea siretlicuri rationaliste sunt cu totul prostesti si inutile. Daca universul evo­lueaza”, cum invata filosofia moderna, atunci omul evolueaza” impreuna cu el, si trebuie sa acceptam tot ceea ce atotcunoscatoarea stiinta” ne spune despre varsta omului; dar daca invatatura patristica este corecta, inseamna ca e corecta atat in privinta omului, cat si a restului zidirii.

Daca imi puteti explica cum anume se poate sa primesti talcuirea patris­tica a Cartii Facerii si sa continui a crede in evolutie, voi fi bucuros sa va ascult; dar va trebui sa-mi oferiti dovezi stiintifice ale evolutiei mai con­vingatoare decat cele existente pana acum, caci pentru observatorul obiectiv si nepatimas dovezile stiintifice” ale evolutiei sunt extrem de subrede.

Ieromonah Serafim Rose

Blog la WordPress.com.